Alexe Marin nãscut în 1814 la Slatina, mort în 1895 la Bucuresti, profesor de fizicã si chimie, primul profesor de chimie al Universitãtii Bucuresti, autor al proiectului primei rafinãrii, autor al proiectului iluminãrii cu gaz al capitalei, autor de manuale scolare si universitare.
STUDII
1822-1825 - urmează clasele „începătoare” la Şcoala Publică „Ionaşcu” din Slatina, avându-l profesor pe Gheorghe Ardeleanu - reformatorul învăţământului în limba română în Slatina.
1834-1838 - urmează cursurile din clasele superioare ale Colegiului „Sfântul Sava“ din Bucureşti, organizat de Gheorghe Lazăr pe trei grade, începând cu şcoala primară, apoi învăţământul mediu şi continuând cu învăţământul superior, universitar.
În 1844 obţine o bursă de studii oferită de Euforia Şcoalelor Naţionale, după care pleacă la Paris şi se înscrie la Facultatea de Ştiinţe.
Între 1845 şi 1850 se perfecţionează la Paris în domeniul ştiinţelor naturale. Pasionat şi tenace, îşi formează o cultură enciclopedică prin studiu individual sau prin audierea prelegerilor somităţilor vremii, printre care Gay Lussac cunoscut pentru studiile privind proprietăţile gazelor, Claude Pouillet care a făcut primele măsurători privind cantitatea de căldură emisă de Soare, Edmond Frémy cunoscut pentru cercetările din chimia organică şi tehnologiile chimice, Pierre Flourens medic, fiziolog şi naturalist fondatorul fiziologiei experimentale.
ACTIVITATE CA PROFESOR
1826 - 1832 – este „ profesor ajutător” la Slatina;
1832 -1834 - este numit profesor la clasele I, a II-a şi a III-a la Colegiul Naţional din Craiova;
1834 - Euforia Şcoalelor Naţionale l-a numit profesor la Colegiul „Sfântul Sava” în Bucureşti;
1837 - este numit supleant de profesor la „catedra pentru clasele începătoare” de la Colegiul „Sf. Sava”; după 6 luni îndeplineşte funcţia de repetitor la clasele începătoare de la aceeaşi şcoală;
1838 - este numit profesor titular la clasa a IV-a;
1850 - este angajat la Colegiul „Sfântul Sava“ din Bucureşti în calitate de „conservator“ al laboratorului de fizică şi de chimie;
1851 - pe baza rezultatelor obţinute, Alexe Marin este numit profesor suplinitor;
1855 - devine profesor titular;
1855-1868 - îl regăsim ca profesor de ştiinţe fizico-chimice la mai multe şcoli din Bucureşti: Şcoala de Chirurgie, Şcoala de Farmacie, Şcoala Militară, Şcoala de Agricultură de la Pantelimon de sub conducerea savantului slătinean - Petre S. Aurelian. Aceste şcoli aveau rang de facultăți.
1868 - este numit primul profesor de chimie la Facultatea de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Bucureşti înfiinţată în 1864 de A.I. Cuza.
1893- se retrage din activitate după 67 ani de muncă ca profesor, din care un sfert de secol profesor universitar.
AUTOR DE MANUALE ŞI TRADUCĂTOR
1837 - „Astronomie populară“
1839 - „Convorbiri de geometrie practică“
1840 - „Principii de mecanică“
1842 - „Moş Pătru sau învăţătorul de sat. Convorbiri asupra mecanicii“
1843 – „Aritmetica practică cu Tabele”
1852 - traduce “Fizica” lui Pouillet,
1853 - traduce “Chimia” de Pelouze şi Frémy
1857 -“Noţiuni generale de fizică şi meterologie pentru uzul junimii”.
1858 -„Cunoştinţe pentru şcoalele primare“
1863 - „Fizica pentru şcoli primare“
1870 - „Noţiuni de fizică“
1871 - „Manual de aritmetică“
1876 - „Desen al şcoalelor“
ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ
În 1850 Alexe Marin organizează primul laborator de fizică şi de chimie din ţara noastră.
În 1855 face analize apelor minerale de la Călimănești – Vâlcea. Analizează apele minerale şi pânza freatică de la Balta Albă, în Câmpia Bărăganului împreună cu Carol Davila din înalta poruncă a domnitorului Barbu Ştirbei.
În anul 1856 devine autor al proiectului primei rafinării de petrol înfiinţată la periferia oraşului Ploieşti pe strada Buna Vestire nr.174, prima de acest fel din lume.
Este autor al proiectului iluminării cu gaz al capitalei, astfel că la 30 aprilie 1857 în Bucureşti se introduce iluminatul public cu lămpi cu petrol lampant produs de fabrica de la Ploieşti.
Alexe Marin a întemeiat Foaia ,,Muzeul Naţional” (1856-1860), în care articolele ştiinţifice se întrepătrund cu articolele istorice, iar ideea Unirii Ţărilor Române străbate ca un fir roşu.
La 3 martie 1890, împreună cu Emanoil Bacaloglu, Gr. Ştefănescu, Petru Poni ş.a., întemeiază prima organizaţie a savanţilor şi cercetătorilor români în domeniul fizicii numită Societatea Română de Ştiinţe.
În 1891 este ales preşedinte al Societăţii Române de Ştiinţe.
Personalitatea lui Alexe Marin a strălucit în epocă şi s-a bucurat de o atentă apreciere. Forurile ştiinţifice l-au onorat cu numeroase titluri ştiinţifice. Academia Româna l-a primit în rândul său ca membru de onoare, ca o recunoaştere a activităţii sale. La rândul ei, Primăria generală a capitalei apreciind serviciile aduse în iluminarea cu gaz a Bucureştiului, a acordat numele lui Alexe Marin unei străzi. De asemenea, în Slatina, o stradă și un liceu tehnologic poartă numele său. Această stradă a reprezentat încă din 1983 drumul cel mai scurt dintre liceu şi cămin/cantină, fără să bănuim că într-o bună zi atât strada, cât şi şcoala vor purta numele marii personalităţi Alexe Marin.