Amza Jianu

Amza Jianu

Amza Jianu (s-a nascut la 7 iulie, 1881 în comuna Fălcoiu, Județul Romanați și a decedat la 22 noiembrie 1962 în București. A fost un medic român, profesor universitar la București. A făcut cercetări în chirurgia gastrică, a vezicii urinare, rinichilor și în esofagoplastie.

Amza Jianu este una dintre cele mai apreciate personalităţi din judeţul Olt în domeniul medicinei, dar, din păcate, foarte puţini locuitori ai acestui teritoriu au cunoştinţă de acest lucru deoarece nu se vorbeşte foarte mult despre el decât în domeniul anterior menţionat. Amza Jianu este cunoscut drept “olteanul inventator de metode chirurgicale. A urmat cursurile Liceului „Carol I“ din Craiova, apoi, din 1901, Facultatea de Medicină din Bucureşti. A publicat, în 1908, în “Revista de chirurgie”, câteva articole care l-au consacrat ca promotor al chirurgiei experimentale în România. În teza sa de doctorat, susţinută în 1908 şi intitulată „Terapeutica chirurgicală în ulcerul stomacului“, bogat ilustrată şi cu o amplă bibliografie, studiază experimental şi clinic rezultatele obţinute prin anastomoza gastro-duodenală, pilorectomia şi excluderea pilorului, modificările sucului gastric, ajungând la concluzii valabile şi azi. Teza sa de doctorat, se arată în blogul prof. Gherghe Manolea, a fost premiată cu Medalia de aur.

Amza Jianu a fost preocupat şi de fiziopatologia digestivă şi efectuează o serie de cercetări experimentale bazate pe metoda fistulei Pavlov şi elaborează o tehnică originală pe care a publicat-o în reviste de specialitate. A studiat digestia gastrică a grăsimilor şi a cercetat modificările mucoasei antrale în urma excluziei pilorice. Preocupat de ameliorări de tehnică şi crearea de noi metode chirurgicale, imaginează şi publică un procedeu original de tratament al paraliziei faciale prin transplantare de maseter, procedeu cunoscut acum în literatura de specialitate ca metoda Jianu-Lexer. Avea doar 31 de ani când a fost numit profesor la Clinica Chirurgicală din Iaşi. Aici a organizat un centru de chirurgie unde a abordat cu succes toate domeniile chirurgicale. Tot aici a introdus măsuri severe de asepsie şi antisepsie. Se pare că este primul chirurg din ţara noastră care a operat cu mască, bonetă, mănuşi de cauciuc şi halat sterile.

Primul neurochirurg din România

Consacrarea internaţională i-a fost adusă de inventarea unui procedeu original de esofagoplastie, utilizând un tub confecţionat din marea curbură gastrică. Tot el execută pentru prima dată esofagoplastia cu tub gastric pretoracic, pe care îl ridică până în regiunea cervicală. A publicat detalii despre acest procedeu într-o revistă germană de specialitate, în 1912 şi în 1914. De atunci, metoda este menţionată în toate tratatele clasice şi, mai mult, este utilizată şi în prezent în practica chirurgicală. Cu toate îmbunătăţirile aduse ulterior, ideea de bază şi meritul primordial rămân ale profesorului Amza Jianu. Este primul chirurg care introduce la noi în ţară “cuiul Smith-Petersen” pentru stabilizarea fracturilor de col femural, realizând un aparat original pentru orientarea cuiului, şi foloseşte pentru prima dată “metoda Kuntscher” în fracturile oaselor lungi.

Reuşeşte să înfiinţeze, pe lângă centrul de chirurgie, un post de conferenţiar de radiologie şi organizează primul curs de radiologie din Iaşi, sub conducerea doctorului Vignal, medic al Misiunii Franceze. Tot în această perioadă, el introduce reguli stricte de asepsie şi antisepsie şi organizează primul curs de radiologie sub conducerea aceluiaşi doctor Vignal. A avut preocupări de neurochirurgie, fiind considerat primul neurochirurg al ţării noastre. A imaginat, în 1910, un procedeu original de craniectomie decompresivă şi a efectuat la Iaşi, extirpări de tumori ponto-cerebeloase. În 1920 este transferat la Bucureşti ca profesor titular la Clinica de Boli Urinare a Spitalului Colţea. Timp de opt ani a practicat în această clinică chirurgia urinară şi chirurgia generală. Aici organizează o secţie de urologie şi, în 1928, Centrul anticanceros, cu 12 paturi, pentru radioterapie anticanceroasă. În 1930, Amza  Jianu este numit profesor de clinică chirurgicală la Spitalul Colţea. Deşi, în 1946, clinica este mutată la Spitalul „Filantropia“, Amza Jianu va funcţiona până la data pensionării, în 1949, ca profesor de clinică chirurgicală. Din 1936 devine membru al Academiei de Medicină din România şi membru al Societăţii Internaţionale de Chirurgie.