Ion M. Iovescu scriitor nãscut la Spineni în 1912.
Născut la 6 august 1912 în comuna Spineni, judeţul Olt, din părinţi ţărani săraci, viitorul prozator, după studii liceale făcute la Slatina şi Constanţa, a absolvit Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti, lucrând apoi ca profesor de liceu, voiajor comercial, funcţionar şi bibliotecar, până în 1968.
Începuturile sale literare sunt legate de anul 1934, când a debutat cu o schiţă în revista „România literară”, condusă de Liviu Rebreanu.
Frecventând cenaclul „Sburătorul” în perioada 1932- 1936, a citit, în prezenţa a 20 de audienţi, în toamna anului 1935, „un roman rural”, „Nuntă cu bucluc”, entuziasmându-l pe Eugen Lovinescu.
Criticul, într-un text tipărit, în februarie 1936, în „Adevărul”, intitulat „Un nou Creangă”, i-a făcut o caldă publicitate prin prefaţa ce i-a scris-o la apariţia în volum a „Nunţii cu bucluc”, în 1936, reeditată în 1971, cu o prefaţă a concitadinului nostru Marin Mincu, despre care voi scrie într-un număr viitor al revistei.
Următoarele volume ale lui Ion Marin Iovescu au fost: „O daravelă de proces” (1941), „Oameni degeaba” (1943), „Lacrimi pe pâine” (1967), „Soare cu dinţi” (1974) şi „Marea vâlvătaie” (roman, vol. I, 1977), cu o prefaţă a lui Laurenţiu Fulga.
A colaborat la „Sburătorul”, „Vremea”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Argeş” ş.a.
Caracteristica operelor lui Ion Marin Iovescu a fost aceea…
Autor: Dan Eugen DUMITRESCU (Oltart)