Pantelimon Vizirescu
Poet, romancier, dramaturg, critic literar, eseist, ziarist şi memorialist, olteanul Pan M. Vizirescu a fost unul dintre cei mai mari scriitori români ai secolului trecut. Ar fi ajuns cu siguranţă mult mai cunoscut dacă nu ar fi fost persecutat de Securitate, război din care a ieşit câştigător. Costul acestei victorii a fost însă scump: omul de litere a stat ascuns timp de 23 de ani în podul casei rudelor sale din Slatina, pentru a scăpa de o condamnare abuzivă.
Fiu de ţărani, Pantelimon Vizirescu s-a născut în familia lui Marin şi a Mariei, fiind unul dintre cei opt copii ai familiei. A văzut lumina zilei în satul Braneţ din judeţul Olt (actualmente parte componentă a comunei Bârza - n. red.) în data de 16 august 1903, „în zorii unui secol ce se anunţa a fi zbuciumat, dar şi cu frumoase speranţe pentru ţară”, după cum avea să afirme acesta mai târziu.
Marin Vizirescu, ţăran analfabet, a învăţat singur să scrie şi să citească, cunoscând astfel atracţia cărţilor şi a insuflat dorinţa de a învăţa şi copiilor săi.
„Pan M. Vizirescu a urmat cursurile primare în satul natal şi le-a terminat la Slatina în 1915. Începe apoi studiile secundare la Liceul Militar «D. A. Sturdza» din Craiova, liceu transferat, în timpul războiului, la Iaşi şi Dorohoi şi le termină la Colegiul Naţional «Carol I» din Craiova, unde este coleg cu Radu Gyr şi N.I. Herescu. Îşi susţine bacalaureatul în 1925 şi se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, secţia Filologie romanică, literatură şi estetică literară”, povesteşte Constantin N. Străchinaru în lucrarea „Din ucenicia neamului Românesc”.
Profesor, ziarist şi scriitor de elită
Pan M. Vizirescu a intrat în învăţământ ca profesor la Liceul Militar din Cernăuţi, apoi a fost mutat la Liceul Comercial „Carol I” din Bucureşti, la catedra pe care o avusese George Călinescu. În literatură a debutat în 1922 la „Universul literar”, condus de Nicolae Iorga, semnându-şi textele Pan M. Vizirescu. Din 1929, a început să colaboreze la „Bilete de papagal”, ziarul lui Tudor Arghezi, iar din 1931 a publicat, timp de 15 ani, poezie, proză, studii critice şi eseuri în revista „Gândirea” a lui Nichifor Crainic, revista cu cel mai înalt prestigiu în epocă, din gruparea sa selectă făcând parte oameni de litere precum: Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Cezar Petrescu, Ion Petrovici, Dumitru Stăniloae, Emil Cioran, Mircea Eliade, Dan Botta, Radu Gyr. Tot în această perioadă este şi directorul mai multor ziare, subdirector la Radio Jurnal Bucureşti şi director de cabinet în Ministerul Propagandei Naţionale. Debutează editorial în 1943 cu „Poezia noastră religioasă”, un sprijin sufletesc pentru românii din Ardealul de Nord şi este distins cu ordine şi medalii, atât în ţară cât şi în străinătate.
23 de ani ascuns în pod
După ce România a intrat în august 1944 sub jugul sovietic, Pan M. Vizirescu este considerat ,,criminal de război” şi este condamnat, alături de alţi 13 scriitori şi ziarişti, la muncă silnică pe viaţă. Olteanul s-a ascuns chiar înainte de proces în casa rudelor sale din Slatina, reuşind să scape de condamnare. A stat ascuns acolo timp de 23 de ani, din 1945 până în 1967, perioadă numită de Vizirescu „exilul meu de taină”.
„S-a ascuns în podul unei case unde trăia sora lui cu familia. În cei 23 de ani cât s-a ascuns în podul casei a continuat să scrie: poezie, proză, piese de teatru, eseuri. Numai noaptea cobora uneori din pod şi făcea câţiva paşi prin grădină. Unul dintre complici, un nepot, dorind să-l ajute, i-a preluat manuscrisele şi le-a îngropat sub podeaua dintr-un grajd. Când a ieşit din ascunzătoarea sa, urgisitul autor şi-a găsit manuscrisele complet distruse: mucegăite, putrezite, irecuperabile, nefolosibile”, notează scriitorul Ion Lazu.
În anul 1964, conducerea statului l-a graţiat împreună cu ceilalţi scriitori şi gazetari români condamnaţi de Tribunalul Poporului în 1945 în „Procesul ziariştilor”. Neaflând nimic despre apariţia decretului de graţiere, Pan M. Vizirescu a mai stat ascuns până în iulie 1967, când a ieşit la lumină, în urma unui denunţ.
Viaţa de după „exilul de taină”
După 1967 a încercat să publice, dar editurile l-au refuzat până în anul 1982. Apoi, după evenimentele din decembrie 1989, în ciuda vârstei înaintate, a susţinut conferinţe, interviuri, a publicat volume şi a primit numeroase distincţii.
„În 1995, Curtea Supremă de Justiţie a rejudecat procesul celor 14 şi a decis achitarea lor, cu hotărârea de a le restitui şi averile. În sală mai era unul singur în viaţă şi prezent: Pan M.Vizirescu, în vârstă de 92 de ani. Scriitorul, în cei încă cinci ani de viaţă a simţit profund iubirea celor apropiaţi sufleteşte şi de condei, a scris prefeţe de cărţi, a prezentat cărţi şi a fost prezent la expoziţii de carte, a primit numeroase personalităţi din ţară şi străinătate, doritoare să-l vadă şi să-l cunoască”, explică Constantin N. Străchinaru.
La 27 ianuarie 2000, a intrat în veşnicie, fiind îngropat în cimitirul Strehareţ. Pan M. Vizirescu nu a regretat niciodată că s-a născut pe aceste meleaguri, după cum avea să mărturisească: „Socotesc o binecuvântare că am venit pe lume în acest neam, că n-am fost deviat în altă parte. Apartenenţa mea la neamul românesc este într-adevăr, o bucurie şi un dar ceresc”.
Casa în care s-a ascuns scriitorul, situată pe strada George Poboran, a fost vândută şi recondiţionată de noii proprietari.